HEMORAGIA NAZALĂ (EPISTAXISUL)

Epistaxisul se defineşte ca scurgerea de sânge prin nas (rinoragia), picătură cu picătură.

Cauze locale

  • eroziunea capilarelor zonei Kisselbach – microtraumatisme. Sunt unele epistaxisuri la care nu se decelează leziuni locale evidente (epistaxisuri esențiale), întâlnite la ateromatoși prin fragilitatea petei vasculare a lui Kisselbach sau la copii și adolescenți în urma ulcerării sau rupturii unei arteriole din pata vasculară, prin grataj digital, infecție nazală, congestie cefalică prin expunere la soare, eforturi de tuse, strănut, eforturi fizice intense.
  • inflamaţiile acute şi cronice ale mucoasei nazale: coriza acută epidemică, sinuzitele, rinita pseudomembranoasă, rinita atrofică
  • ulcerul trofic perforant al septului
  • angiomatoza familială Rendu-Osler
  • tumorile cavităţilor nazale sau ale sinusurilor paranazale: polipul sângerând al septului, fibromul nazofaringian (hemoragii repetate, bruşte), tumorile maligne (hemoragii mici şi repetate), corpii străini ai foselor nazale – rinolitiaza.

Cauze locoregionale

  • traumatice (sângerare nazală după traumatisme, prin fracturi ale oaselor proprii nazale, ale etajului anterior al bazei craniului)
  • intervenţiile chirurgicale endonazale( deviații de sept nazal, polipectomii, mucotomii, cauterizări), sinuzale(cure ale sinusurilor maxilare, etmoidale, frontale și sfenoidale) sau retronazale.

Cauze generale

  • hipertensiunea arterială : cea mai frecventă cauză de sângerare
  • arteroscleroza
  • hepatita virală, ciroza hepatică
  • insuficienţa renală acută sau cronică
  • bolile infecto-contagioase
  • bolile sângelui: hemofilia, leucemia, agranulocitoza, anemiile grave
  • bolile carenţiale : avitaminoza C- scorbutul
  • tratament cu anticoagulante (heparină, trombostop)
  • bolile profesionale – intoxicaţiile cu oxid de carbon, arsenic, fosfor, plumb
  • unele discrinii care provoacă, prin fenomenul de sinergie genitonazală, epistaxisul vicariant al fluxului menstrual din epoca pubertăţii, din sarcină, din insuficienţa ovariană, din menopauza fiziologică sau patologică.

Factorii favorizanţi exerciţii fizice, ascensiuni, băi de soare prelungite, excese gastronomice şi alcoolice, temperaturi înalte, mare adâncime (chesonieri, scafandri, lucrători subterani).

SIMPTOMATOLOGIA

În funcţie de durata sângerării şi de cantitatea de sânge pierdută apar modificări ale stării generale: scăderea tensiunii arteriale, paliditatea tegumentelor şi mucoaselor, transpiraţii, sete.

DIAGNOSTICUL POZITIV

Se stabilește relativ uşor, având în vedere exteriorizarea sângelui din nas, fie pe cale anterioară, fie pe cale posterioară.

DIAGNOSTICUL ETIOLOGIC se stabileşte din anamneză, examenul obiectiv local (rinoscopie anterioară) şi examenele paraclinice.

DIAGNOSTICUL DE GRAVITATE se stabileşte în funcţie de cantitatea de sânge pierdut, viteza pierderii de sânge, precum și prin caracterul repetabil al rinoragiei iar în alte cazuri, gravitatea constă în incoercibilitatea sângerării. Se consideră hemoragii mortale cele la care se pierd peste 50% din masa sangvină. Epistaxisuri necompensate sau insuficient compensate sunt cele care depășesc 30% din masa de sânge circulant (1500-2000 ml) care provoacă agitație, neliniște, vertij, lipotimii, paloare,transpirații, scăderea tensiunii arteriale, puls mic, oligurie etc. Epistaxisurile compensate pot fi mici (400-500 ml ) 8-10% din masa totală de sânge sau mijlocii (500-1500 ml) 20% din masa sangvină și nu perturbă funcția respiratorie și circulatorie.

DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL

Localizarea esofagiană şi laringo-traheo-bronşică a hemoragiei pretează la confuzii diagnostice cu hemoptizia, hematemeza ori melena şi de aceea, în asemenea cazuri, este necesară colaborarea multidisciplinară.

Se mai ivesc situaţii dificile în unele cazuri de epistaxis abundent, care poate fi confundat cu o hematemeză sau cu o hemoptizie şi la care simpla aplecare a capului bolnavului înainte elucidează diagnosticul prin dispariţia tusei şi vărsăturilor.

Se mai poate ivi şi aspectul invers, când în cursul unei hematemeze sau hemoptizii, sângele pătrunde în fosele nazale şi simulează un epistaxis. De data aceasta, însă, înclinarea capului înainte nu mai modifică reflexul de tuse sau eforturile de vomă.

Bibliografie

Lexicon al diagnosticului în Otorinolaringologie vol I , Editura Didactică și Pedagogică București ISBN 973-30-5943-9, Elena Ioniță, Savel Obreja, Mihaela Mitroi, Iulică Ioniță.
Lucrări practice ORL , Editura Medicală Universitară Craiova, Elena Ioniță, Mihaela Mitroi, Iulică Ioniță.