TRATAMENTUL EPISTAXISULUI (HEMORAGIEI NAZALE)

Tratamentul epistaxisului urmărește: oprirea hemoragiei, tratarea și vindecarea afecţiunii cauzale şi combaterea anemiei secundare.

  1. Se va recurge inițial la calmarea pacientului și înlăturarea oricărei îmbrăcăminți compresive.
  2. Se ține pacientul în poziție ridicată, cu gură deschisă și aplecat în față, cu capul deasupra unei tăvițe renale și va scuipa în tăviță sângele ce se scurge în faringe, evitând pe cât posibil să înghită sânge.
  3. Se suflă nasul nară cu nară pentru îndepărtarea sângelui și a cheagurilor din fosele nazale sau se poate practica aspirarea lor.

HEMOSTAZA LOCALĂ

  • compresiune digitală pe aripa nazală de partea hemoragiei timp de 10-15 min, fie direct pe sept, fie prin intermediul unui tampon de vată uscat sau îmbibat în soluții hemostatice(efedrină, adrenalină, nafazolină);
  • injecția subpericondro-mucoasă;
  • tamponament nazal anterior;
  • tamponament nazal posterior;
  • sonde hemostatice cu balonaș;
  • aplicarea locală în fosele nazale de tampoane biologice – bucăți de fibrină, fragmente de bureți resorbabili ca Gelaspon sau Gelfoam, meșe de Merocel, Sugicel etc;
  • cauterizări- chimică a petei vasculare cu nitrat de argint sau de acid cromic, cauterizare electrică bipolară, fotocoagulare- laser, KTP, YAG;

HEMOSTAZA REGIONALĂ

Practicarea ligaturilor arteriale în cazuri excepționale, dacă hemoragia nazală nu poate fi oprită prin măsurile mai sus menționate:

  • ligatura arterei maxilare interne pe cale transmaxilară;
  • ligatura arterei etmoidale anterioare;
  • ligatura arterei etmoidale posterioare;
  • ligatura arterei carotide externe;
  • embolizări selective prin arteriografii;
  • balonașe compresive arteriale pe artera carotidă externă;

HEMOSTAZA GENERALĂ

  • activatori ai hemostazei: calciu, vitamina C, vitamina K3, hemostatice uzuale (adrenostazin, etamsilat, fitomenadion, venostat);
  • fracțiuni coagulante: plasmatice concentrate, antifibrinolitice(protrombină, proconvertină, factor Stuart), factor antihemofilic B;
  • plasmă proaspătă;
  • masă trombocitară;
  • microtransfuzii cu sânge proaspăt;

În funcție de gravitatea hemoragiei se pot practica o serie de metode locale pentru oprirea acesteia.

În epistaxisurile uşoare (esenţiale şi o parte din cele inflamatorii) se poate efectua compresiunea digitală a aripii nazale pe sept sau aplicarea în fosa nazală sângerândă a unui tampon de vată îmbibată în apă oxigenată. Pentru prevenirea recidivelor se face cauterizarea chimică a petei vasculare sângerânde cu perlă de nitrat de argint sau electrică (electrocoagulare), după prealabila anestezie locală.

În epistaxisurile mijlocii (leucemii, insuficienţa renală, hepatică) se vor aplica local tampoane biologice (bucăţi de fibrină, peliculă de trombină, fragmente de gelaspon, gelfoam) sau meşe rezorbabile (surgicel, merocel) care în contact cu sângele formează o masă gelatinoasă ce asigură hemostaza. În cazul în care nu se stăpâneşte sângerarea, se practică tamponamentul anterior, sub protecţie de hemostatice pe cale generală, care se menține timp de 48 ore.

Dacă tamponamentul anterior este insuficient, atunci când sângerarea îşi are sediul posterior, se recurge la tamponamentul posterior completat cu tamponamentul anterior, care se menţine 72 ore, sub protecţie de antibiotice, hemostatice. Sângerarea posterioară este specifică hipertensiunii arteriale.

După efectuarea tamponamentului posterior se efectuează tratamentul afecţiunii cauzale prin administrarea de hipotensor, care este indispensabil.

Decizia de a efectua oprirea sângerării la un hipertensiv este dată de aspectul general al bolnavului, unde pierderea de sânge se face cu rapiditate, într-un timp foarte scurt.

Un bolnav care prezintă valori tensionale crescute este lăsat să sângereze, pentru că în acest fel se face depleţia sangvină şi aceasta nu reprezintă decât o supapă de siguranţă pentru organism. Dacă şi după efectuarea tamponamentului posterior sângerarea continuă şi starea generală a bolnavului se agravează se practică ligaturi arteriale. Se pot practica embolizări arteriale selective. După oprirea sângerării se recurge la rezolvarea cauzei declanşatoare a sângerării.

Bibliografie

Lexicon al diagnosticului în Otorinolaringologie vol I , Editura Didactică și Pedagogică București ISBN 973-30-5943-9, Elena Ioniță, Savel Obreja, Mihaela Mitroi, Iulică Ioniță.
Lucrări practice ORL , Editura Medicală Universitară Craiova, Elena Ioniță, Mihaela Mitroi, Iulică Ioniță.
Otorinolaringologie -Curs postuniversitar Editura Sylvi, Vasile Ciuchi, C. Mocanu, D. Predescu, C. Romanițan.
Chirurgie endoscopică rino-sinusală, Editura Fundației Române de Mâine ISBN 973-582-303-9, Codruț Sarafoleanu.
Îndreptar terapeutic ORL Editura Sitech ISBN 978-606-530-792-6, Craiova 2010, Elena Ioniță, Savel Obreja, Mihaela Mitroi, Iulică Ioniță.
Elemente de patologie otorinolaringologică- Prof. Univ. Dr. Elena Ioniță, Șef Lucrări Univ. Dr. Anghelina Florin, Asist. Univ. Dr. Mălin Ramona Denise, Asist. Univ. Dr. Ciolofan Sorin Mircea, Asist. Univ. Dr. Mogoantă Carmen Aurelia, Dr. Ioniță Iulică. ISBM 978-973-106-202-0. Craiova, Editura Medicală Universitară 2013.